Sa te opresc nu reusesc

Merg incet pe nisipul ud
Si valuri mici m-ating usor
As vrea acum sa pot sa fug
De toate clipele ce dor

Ma uit pe cer la pasari calatoare
Zborul lor ma face s-ametesc
De ce doar ele stiu sa zboare,
Iar eu sa zbor nu reusesc?

Ma opresc pentru o clipa
Cred ca incep sa obosesc
De ce esti viata asa grabita?
Sa te opresc nu reusesc…

Despre puterea de a invinge

Ma gandesc la toti cei ce au reusit sa treaca peste toate ce viata i-a incercat, ma gandesc la toate lucrurile marunte pe care le avem dar de care uitam sa ne bucuram. De cate ori ne bucuram macar pt faptul ca putem sa alergam sau sa ne plimbam? De cate ori ne bucuram ca putem sa ii auzim pe cei dragi atunci cand ne striga? Stiu ca sunt lucruri pe care doar putini le apreciaza si in general cei ce nu le mai au. Asa suntem noi uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa ne bucuram si sa apreciem multe si atunci cand ne dispar incepem sa le simtim lipsa incepem sa le regretam. Din pacate unii nici macar nu au putut sa se bucure de unele lucruri, asa le-a fost dat si cu toate astea nu s-au dat batuti, au luptat, si au invatat sa se bucure de ce le-a mai ramas. Asa e si Cosmin, un tanar ce s-a nascut cu un handicap la bratul drept si cu o tumoare pe creier. Nu i-a fost usor, a fost operat de multe ori, a trecut prin multe si cu toate astea a continuat sa se zbata a continuat sa spere! E un tip extrem de destept, deosebit de credincios un om de la care ai multe sa inveti un om care dupa o simpla discutie te face sa vezi altfel lucrurile. Asa a fost si in cazul meu. Ma bucur ca l-am intalnit si ma bucur ca am avut ocazia sa invat de la el, pentru ca el e un om de la care cu adevarat ai ce invata! Imi spunea el: "stii de cati muschi are nevoie omul pt a zambi? opt, doar opt sunt de ajuns pt a pune p chipul tau un zambet. Stii atunci cand te enervezi cati muschi sunt folositi? 48!" Concluzia e foarte simpla: noi nu suntem construti pt a fi rai sau a face rau, constructia noastra e pt a fi buni, pt a zambi, e mult mai usor, e fara efort! Pacat ca uitam toate astea. Din ce in ce vorbeam imi placea si mai mult. Ma uimea puterea lui. M-a facut sa ma gandesc la multe, sper ca v-am facut si eu pe voi. Ganditi-va la cei ce nu se pot bucura de tot ce pt noi e rutina,ganditi-va ca oricat de grea ar fi perioada prin care treceti e acolo cineva care o duce mult mai rau si cu toate astea nu renunta! Nu renunta niciodata la visul tau, nimic din ceea ce e bun nu vine usor! si zambeste, nu uita sa zambesti...e mult mai usor decat iti poti inchipui...

Nasu'

In seara asta am multe de spus. Nici nu stiu cu ce sa incep. Ar sa zica uni acum pai ..hai..incepe si tu cu..cu ce altceva decat inceputul. Asadar fara lalaieli fara vorbaraie multa , de asta mi-e cel mai greu sa scap, iata inceputul. Zilele astea eram la o "cafea" unde altundeva decat in baru de la minunata facultate titulescu. De ce minunata? eee, ea n-are nimic minunat doar ca ti-e dat sa vezi multe "minuni". Stateam de vorba cu nasu' pt cine nu stie nasu' este un coleg de facultate, un prieten foarte bun cu care nu stiu...am multe in comun, acum sunt mai convins de asta mai mult ca oricand. Vesel, petrecaret, insa care ascunde destule, care a trecut prin multe dar care nu le lasa se le vada si ceilalti, cu alte cuvinte: Sa ne traiesti, nasule!

trecut-au anii!

Da mai cititorule si eu simt ca si tine ca au trecut anii. Ciudat ca un baiat de 21 de ani sa spuna asta, probabil ca cei de varsta mea se gandesc la masini, "gagica aia buna" sau mai stiu eu ce. Sa nu intelegi gresit, si mie imi plac fetele, si mie imi plac masinile, insa probabil ca mai am si alte preocupari...ma apuca pe mine "filosofii" din astea...da..viata, iubire, anii ce s-au dus dupa cum spunea latinu: fugit ireparabile tempus. Mda...o singura expresie si totusi atat de mult adevar, eficienti rau latinii astia(vorbaraie putina, multa semnificatie si mult mai mult adevar)...fuge timpu mult prea repede si ne lasa undeva in urma. Mai devreme sau mai tarziu, vom fi cu totii....mult prea in urma. Ireparabile? Cu siguranta da...nu il putem da inapoi, nu putem face nimic cu toate ce-au trecut poate doar sa invatam din ele si sa le facem mai bune pe cele ce-or sa vina. Tempus? o da...tu preamarite timp...uof de ai fi chiar asa de mare, normal ar trebui sa fi. Toata lumea vorbeste despre tine, toata lumea te vrea inapoi, esti pomenit de oameni mareti prin poeziile si romanele lor, esti tema de studiu...ai ajuns pana si la mine intr-o "ceva". Ii spun "ceva" pentru ca nu am invatat termenul care sa defineasca nevoia mea de a vorbi, a vorbi cu mine a vorbi cu tine! Da! cu tine, cititorule! De ce aceasta nevoie? nu stiu, poate ca ma plictiseam, poate ca nu aveam acum pe cineva langa mine care sa ma asculte si cu care sa vorbesc, poate ca nu e nimeni sa ma inteleaga, poate ca....Of! da ai dreptate! ne-am saturat de poate! si totusi? de ce acest titlu:trecut-au anii? pai stiu ca esti curios, sau cel putin trebuie sa fi ca sa rabzi si sa citesti balivernele unui, nici nu stiu cum sa ma numesc? Pusti? uneori da, de cele mai multe ori nu...Poet? Scriitor? nu cred, sunt prea micut. Mai cititorule, zilele trecute am facut o vizita bunicii mele, imi era dor de ea. E o femeie calda, senina si blanda, asa ca in povesti. E bunica mea care m-a crescut de micut pana ce am venit in marele oras la scoala. Ii zic "mamica". E mamica mea intr-un fel. si in timp ce stateam eu pe scaunul abia facut, de parca vroiam sa ii fac proba (tocmai ce facusem un scaun la poarta pt ca cel vechi se rupsese), mi-am amintit de toti anii aia de copilarie. Cum ne strangeam si toata ziua jucam fotbal, alergam de colo colo, veneam seara acasa rupt de oboseala. Doamne ce vremuri! Am crescut acum, nu mai joc fotbal iar ghetele ce le aveam odata zac undeva aruncate. Stau prafuite si parca se odihnesc dupa atata alergatura si lovituri de minge. Cica sunt mare acum, m-am schimbat, insa parca locurile astea unde am crescut au ramas la fel. Au acelasi miros de tarana si iarba uscata. A trecut timpul, inchid ochii si parca ma uit la toti ce mai ieri eram asezati la mine la poarta cu o minge langa noi rupti de oboseala, iar in drum erau urmele terenului de tenis. Acum rar ne mai intalnim asa cu totii. Unii lucreaza acum, altii pe la scoli insa cand ne mai vedem ne amintim si radem de toate prostiile ce le faceam odata. Vezi cititorule? Toate ce-s acum se transforma in ...odata! Asta-i viata, n-o putem schimba. Toate sunt frumoase, le gustam ne bucuram dar toate vin si pleaca!

impresii de toamna

Cica s-a terminat vara si na trebuia sa scriu si eu ceva ca se poarta. Cred ca scriu cam tarziu, vara s-a terminat de ceva vreme a venit toamna.. s-au terminat concediile au inceput facultatile, zilele cu soare s-au dus au ramas amintiri, poate regrete pt unii, caci pt mine..dar hai sa nu vorbim despre mine..sa vorbim despre toamna. A inceput facultatea, eu oricum nu m-am dus ..e si maine o zi, nu? A inceput si ploaia astazi. cred ca undeva acolo sus e cineva care se uita la mine ma vede cum sunt, si atunci schimba si vremea in functie de mine…ce prostii zic! sunt prea mic pt asa ceva, e doar o coincidenta..ploua afara si-n inima mea!