Nea' Doru

In seara asta nu am sa va vorbesc despre mine…in seara asta am sa va vorbesc despre nea' Doru. Am ajuns sa il cunosc din pura intamplare.Trebuia sa lipesc o bratara si unde stiam eu mi-au zis ca nu lipesc argint ca bla bla si mi-au spus ca undeva pe 1 Mai e un mic atelier de reparatii si ca acolo s-ar putea sa rezolv treaba. Zis si facut, iau masina ma duc spre atelier.Atelierul lui nea' Doru e acolo de foarte multi ani…o camera mica, cu décor imbatranit de vreme si cu o tijghea ce desparte camera in doua. In vitrina tijghelei zac tacute bancnote ce au iesit din uz parca amintind de anii ce au trecut peste…intru , si il gasesc pe nea Doru. Purta niste ochelari speciali de bijutier iar mainile ii erau negre de la solutiile de lustruit. Nu stiu ce dar ceva m-a impresionat si m-a facut asa sa am un sentimet de admiratie, de incantare si parca as fi vrut sa stau cu el la taclale sa imi povesteasca viata lui. Face meseria asta de 41 de ani deci nu poate sa fie mai tanar de 60…imi spune el “fac asta de cam toata viata, altceva nu stiu sa fac. Stiu sa fac si sa repar bijuterii, sa iubesc femeia si spritul.Asta am facut toata viata.”
Imi repara bratara imi iau la revedere si plec. M-a impresionat modul in care imi povestea, sclipirea din ochii lui si zambetul cu care vorbea despre viata…am ras cu el cand imi spunea ca el nu intelege cum de ascultam “bubuielile” alea despre care stia ca se cheama house si ca pe vremea lui altfel era muzica si “ce petreceri faceam”. O spunea cu oarecare multumire ca anii nu au trecut nepasatori pe langa el si totusi I-au lasat ceva…o groaza de amintiri ce acum le poveste cate unui client ce mai vine sa repare cate ceva…