Sa te opresc nu reusesc

Merg incet pe nisipul ud
Si valuri mici m-ating usor
As vrea acum sa pot sa fug
De toate clipele ce dor

Ma uit pe cer la pasari calatoare
Zborul lor ma face s-ametesc
De ce doar ele stiu sa zboare,
Iar eu sa zbor nu reusesc?

Ma opresc pentru o clipa
Cred ca incep sa obosesc
De ce esti viata asa grabita?
Sa te opresc nu reusesc…

Despre puterea de a invinge

Ma gandesc la toti cei ce au reusit sa treaca peste toate ce viata i-a incercat, ma gandesc la toate lucrurile marunte pe care le avem dar de care uitam sa ne bucuram. De cate ori ne bucuram macar pt faptul ca putem sa alergam sau sa ne plimbam? De cate ori ne bucuram ca putem sa ii auzim pe cei dragi atunci cand ne striga? Stiu ca sunt lucruri pe care doar putini le apreciaza si in general cei ce nu le mai au. Asa suntem noi uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa ne bucuram si sa apreciem multe si atunci cand ne dispar incepem sa le simtim lipsa incepem sa le regretam. Din pacate unii nici macar nu au putut sa se bucure de unele lucruri, asa le-a fost dat si cu toate astea nu s-au dat batuti, au luptat, si au invatat sa se bucure de ce le-a mai ramas. Asa e si Cosmin, un tanar ce s-a nascut cu un handicap la bratul drept si cu o tumoare pe creier. Nu i-a fost usor, a fost operat de multe ori, a trecut prin multe si cu toate astea a continuat sa se zbata a continuat sa spere! E un tip extrem de destept, deosebit de credincios un om de la care ai multe sa inveti un om care dupa o simpla discutie te face sa vezi altfel lucrurile. Asa a fost si in cazul meu. Ma bucur ca l-am intalnit si ma bucur ca am avut ocazia sa invat de la el, pentru ca el e un om de la care cu adevarat ai ce invata! Imi spunea el: "stii de cati muschi are nevoie omul pt a zambi? opt, doar opt sunt de ajuns pt a pune p chipul tau un zambet. Stii atunci cand te enervezi cati muschi sunt folositi? 48!" Concluzia e foarte simpla: noi nu suntem construti pt a fi rai sau a face rau, constructia noastra e pt a fi buni, pt a zambi, e mult mai usor, e fara efort! Pacat ca uitam toate astea. Din ce in ce vorbeam imi placea si mai mult. Ma uimea puterea lui. M-a facut sa ma gandesc la multe, sper ca v-am facut si eu pe voi. Ganditi-va la cei ce nu se pot bucura de tot ce pt noi e rutina,ganditi-va ca oricat de grea ar fi perioada prin care treceti e acolo cineva care o duce mult mai rau si cu toate astea nu renunta! Nu renunta niciodata la visul tau, nimic din ceea ce e bun nu vine usor! si zambeste, nu uita sa zambesti...e mult mai usor decat iti poti inchipui...

Nasu'

In seara asta am multe de spus. Nici nu stiu cu ce sa incep. Ar sa zica uni acum pai ..hai..incepe si tu cu..cu ce altceva decat inceputul. Asadar fara lalaieli fara vorbaraie multa , de asta mi-e cel mai greu sa scap, iata inceputul. Zilele astea eram la o "cafea" unde altundeva decat in baru de la minunata facultate titulescu. De ce minunata? eee, ea n-are nimic minunat doar ca ti-e dat sa vezi multe "minuni". Stateam de vorba cu nasu' pt cine nu stie nasu' este un coleg de facultate, un prieten foarte bun cu care nu stiu...am multe in comun, acum sunt mai convins de asta mai mult ca oricand. Vesel, petrecaret, insa care ascunde destule, care a trecut prin multe dar care nu le lasa se le vada si ceilalti, cu alte cuvinte: Sa ne traiesti, nasule!

trecut-au anii!

Da mai cititorule si eu simt ca si tine ca au trecut anii. Ciudat ca un baiat de 21 de ani sa spuna asta, probabil ca cei de varsta mea se gandesc la masini, "gagica aia buna" sau mai stiu eu ce. Sa nu intelegi gresit, si mie imi plac fetele, si mie imi plac masinile, insa probabil ca mai am si alte preocupari...ma apuca pe mine "filosofii" din astea...da..viata, iubire, anii ce s-au dus dupa cum spunea latinu: fugit ireparabile tempus. Mda...o singura expresie si totusi atat de mult adevar, eficienti rau latinii astia(vorbaraie putina, multa semnificatie si mult mai mult adevar)...fuge timpu mult prea repede si ne lasa undeva in urma. Mai devreme sau mai tarziu, vom fi cu totii....mult prea in urma. Ireparabile? Cu siguranta da...nu il putem da inapoi, nu putem face nimic cu toate ce-au trecut poate doar sa invatam din ele si sa le facem mai bune pe cele ce-or sa vina. Tempus? o da...tu preamarite timp...uof de ai fi chiar asa de mare, normal ar trebui sa fi. Toata lumea vorbeste despre tine, toata lumea te vrea inapoi, esti pomenit de oameni mareti prin poeziile si romanele lor, esti tema de studiu...ai ajuns pana si la mine intr-o "ceva". Ii spun "ceva" pentru ca nu am invatat termenul care sa defineasca nevoia mea de a vorbi, a vorbi cu mine a vorbi cu tine! Da! cu tine, cititorule! De ce aceasta nevoie? nu stiu, poate ca ma plictiseam, poate ca nu aveam acum pe cineva langa mine care sa ma asculte si cu care sa vorbesc, poate ca nu e nimeni sa ma inteleaga, poate ca....Of! da ai dreptate! ne-am saturat de poate! si totusi? de ce acest titlu:trecut-au anii? pai stiu ca esti curios, sau cel putin trebuie sa fi ca sa rabzi si sa citesti balivernele unui, nici nu stiu cum sa ma numesc? Pusti? uneori da, de cele mai multe ori nu...Poet? Scriitor? nu cred, sunt prea micut. Mai cititorule, zilele trecute am facut o vizita bunicii mele, imi era dor de ea. E o femeie calda, senina si blanda, asa ca in povesti. E bunica mea care m-a crescut de micut pana ce am venit in marele oras la scoala. Ii zic "mamica". E mamica mea intr-un fel. si in timp ce stateam eu pe scaunul abia facut, de parca vroiam sa ii fac proba (tocmai ce facusem un scaun la poarta pt ca cel vechi se rupsese), mi-am amintit de toti anii aia de copilarie. Cum ne strangeam si toata ziua jucam fotbal, alergam de colo colo, veneam seara acasa rupt de oboseala. Doamne ce vremuri! Am crescut acum, nu mai joc fotbal iar ghetele ce le aveam odata zac undeva aruncate. Stau prafuite si parca se odihnesc dupa atata alergatura si lovituri de minge. Cica sunt mare acum, m-am schimbat, insa parca locurile astea unde am crescut au ramas la fel. Au acelasi miros de tarana si iarba uscata. A trecut timpul, inchid ochii si parca ma uit la toti ce mai ieri eram asezati la mine la poarta cu o minge langa noi rupti de oboseala, iar in drum erau urmele terenului de tenis. Acum rar ne mai intalnim asa cu totii. Unii lucreaza acum, altii pe la scoli insa cand ne mai vedem ne amintim si radem de toate prostiile ce le faceam odata. Vezi cititorule? Toate ce-s acum se transforma in ...odata! Asta-i viata, n-o putem schimba. Toate sunt frumoase, le gustam ne bucuram dar toate vin si pleaca!

impresii de toamna

Cica s-a terminat vara si na trebuia sa scriu si eu ceva ca se poarta. Cred ca scriu cam tarziu, vara s-a terminat de ceva vreme a venit toamna.. s-au terminat concediile au inceput facultatile, zilele cu soare s-au dus au ramas amintiri, poate regrete pt unii, caci pt mine..dar hai sa nu vorbim despre mine..sa vorbim despre toamna. A inceput facultatea, eu oricum nu m-am dus ..e si maine o zi, nu? A inceput si ploaia astazi. cred ca undeva acolo sus e cineva care se uita la mine ma vede cum sunt, si atunci schimba si vremea in functie de mine…ce prostii zic! sunt prea mic pt asa ceva, e doar o coincidenta..ploua afara si-n inima mea!

Nea' Doru

In seara asta nu am sa va vorbesc despre mine…in seara asta am sa va vorbesc despre nea' Doru. Am ajuns sa il cunosc din pura intamplare.Trebuia sa lipesc o bratara si unde stiam eu mi-au zis ca nu lipesc argint ca bla bla si mi-au spus ca undeva pe 1 Mai e un mic atelier de reparatii si ca acolo s-ar putea sa rezolv treaba. Zis si facut, iau masina ma duc spre atelier.Atelierul lui nea' Doru e acolo de foarte multi ani…o camera mica, cu décor imbatranit de vreme si cu o tijghea ce desparte camera in doua. In vitrina tijghelei zac tacute bancnote ce au iesit din uz parca amintind de anii ce au trecut peste…intru , si il gasesc pe nea Doru. Purta niste ochelari speciali de bijutier iar mainile ii erau negre de la solutiile de lustruit. Nu stiu ce dar ceva m-a impresionat si m-a facut asa sa am un sentimet de admiratie, de incantare si parca as fi vrut sa stau cu el la taclale sa imi povesteasca viata lui. Face meseria asta de 41 de ani deci nu poate sa fie mai tanar de 60…imi spune el “fac asta de cam toata viata, altceva nu stiu sa fac. Stiu sa fac si sa repar bijuterii, sa iubesc femeia si spritul.Asta am facut toata viata.”
Imi repara bratara imi iau la revedere si plec. M-a impresionat modul in care imi povestea, sclipirea din ochii lui si zambetul cu care vorbea despre viata…am ras cu el cand imi spunea ca el nu intelege cum de ascultam “bubuielile” alea despre care stia ca se cheama house si ca pe vremea lui altfel era muzica si “ce petreceri faceam”. O spunea cu oarecare multumire ca anii nu au trecut nepasatori pe langa el si totusi I-au lasat ceva…o groaza de amintiri ce acum le poveste cate unui client ce mai vine sa repare cate ceva…

discutie privata

Iar s-a facut tarziu si eu nu am somn…sau poate ca am si ma mint singur..nu vreau sa adorm. Ai sa imi spui ca iar sunt trist, ca doar asa pot scrie eu. Nu..nu sunt trist. Poate ca scriu acum ca nu am ce face ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva si cum nu am cu cine…imi vorbesc mie. Da…eu sunt cel mai bun prieten al meu..sau cel putin asa cred eu…nu stiu..un lucru e sigur. Intodeauna voi fi aici pentru a ma asculta. Culmea ar fi ca si eu sa fug de..sa fug de mine. Cred ca am sa incerc intr-o zi, sa vad daca imi iese. Ce discutii interesante purtam, te-ai cam saturat nu? De 20 d ani ne suportam asa unu pe altu:P nu nu am luat-o razna desi pentru voi cei ce o sa ma cititi poate candva impresia asta o sa o aveti. Nu ma intelegeti, e destul de greu, nici nu ma astept la asta si nici nu am sa v-o cer.
mi-e dor de parfumul ce-l iubesc , mi-e cam dor de o mie de lucruri ce le-am iubit atat de tare candva , ce inca le iubesc dar care imi lipsesc atat de mult….e tarziu….mult prea tarziu. Pana si Clayderman cred ca s-a saturat sa mi tot cante aici…aceeasi melodie iar si iar…

Scrierile triste

De ce ti-s omule randurile astea atat de triste?

Nu stiu..niciodata nu mi-am pus intrebarea asta...
De ce ti-i tot ce scrii trist?

Nu ma gandesc sa scriu..de cele mai multe ori vorbesc eu cu mine sau ...prin scris ma lepad de unele ganduri, cuvantul mi-e cel mai bun prieten, mi-a fost alaturi si la bine dar mai ales la rau...el stie tot...el stie viata mea mai bine ca oricine, chiar si ca mine. Si nu stiu daca e trist sau nu...asa e viata mea asa e gandul meu.

As vrea sa vad fericire in ceea ce scrii, sa vad dragostea cu care traiesti tu viata sa vad sclipirea aia din ochii tai...aia de ce nu ai invatat a asterne-n randuri?

Nu stiu...poate ca sunt prea mic pentru a asterne lucruri atat de marete precum dragoste, fericire...sau poate ca atunci cand sunt fericit uit de tot, uit de mine si implicit de prietenul meu, cuvantul! As vrea sa invat sa fac asta, as vrea sa molipsesc lumea asta rece de caldura cu care uneori imi traiesc viata, as vrea sa fiu cald si nu rece as vrea...as vrea cam multe...pentru ca stim amandoi, exista furtuna ,exista si ploi, exista si soare insa...parca o zi ploioasa ramane...lasa urme...asfaltul ud, copacii spalatii, masinile murdare...pe cand cea cu soare...e frumoasa, dar si trecatoare

Uof! credeam ca ai sa mi scrii altceva, ai sa mi dai raspunsurile pe care le astept

Imi pare rau prietene...imi pare rau ca desi era vorba ca te-ai saturat de povestile mele triste..uita-te la mine..Eu ce fac? probabil ca ce stiu mai bine...te molipsesc ma molipsesc si eu cu...scrierile triste!

Un nou capitol

A venit si ziua in care trebuia sa imi iau la revedere de la tot. de la tot ce am avut pana acum de la tot ce am facut de la toti cunoscutii de la tara asta…ma astepta o noua etapa. Am luat un taxi. Ma urc linistit, ii spun spre aeroport. Eram tacut, mai tacut ca niciodata, nu ziceam nimic. Priveam pe geam la orasu asta ce mi-a fost casa pentru 30 de ani, orasu asta in care m-am maturizat dar care astazi nu ma putea face sa mai raman. Nu imi oferea nimic sufficient de puternic care sa ma faca sa mai stau. Ma astepta un loc de munca nou, o noua casa daca o pot numi asa pentru ca inca nici nu stiam cum arata, o noua tara, poate noi prieteni…ma astepta un nou inceput. Inceput ce poate pe multi I-ar fi speriat insa pe mine, nici macar curiozitatea nu ma incerca. Eram linistit, mult prea linistit. Ajunsesem in aeroport. Multa lume, agitatie, zgomot. Ajunsesem un pic cam devreme avionul meu pleca in 2 ore. Inca 2 ore ma mai despart acum de o viata noua. Aveam cu mine o mica valiza in care nu prea aveam mare lucru, nici haine nu imi luasem prea multe, ci doar pe cele dragi mie, cele de care nu ma puteam desparti….si cea mai importanta dintr toate camasa mea cu dungulite mov si gulere albe..e speciala…la fel ca si cravata mea albastra…se asorteaza cu ochii mei. La fel am luat cu mine tot ce am mai drag..am luat cu mine toate clipele dragi, fiecare zambet fiecare privire ce am iubit…si nu am iubit prea multe. Ma asez la bar, imi comand o cafea, desi nu obisnuiesc sa beau, acum poate ca sa treaca timpu sau doar ca sa fac totusi ceva, mi-am comandat. Ma uit la ce e in jurul meu. Oameni ce isi asteapta rudele din strainatate, cupluri ce pleaca in vacanta, parintii cu copii mici, zarva…doar in mintea mea e liniste…atat de multa liniste. In astea 2 ore, parca mi-as fi trait din nou toate clipele frumoase. Parca as fi vazut din nou baiatul ala de acum ceva vreme care astazi e barbat, care s-ar putea zice ca are totul. Nimic nu ii lipseste. Un post bine platit, un renume, destui prieteni si totusi…poate ca are prea putin sau poate ca nu are nimic. Degeaba are toate astea, pentru ca nu au contat si nici nu vor conta pentru el. Intotdeauna a fost un pic diferit, intotdeauna a crezut in lucruri ce pentru multi ele nici nu exista. Vine vremea in care trebuia sa plece…lasa cafeauna aproape neatinsa, isi ia bagajul si se indreapta spre poarta. Trece de punctual de control si pentru o clipa se opreste. Inchide ochii pentru o secunda ca si cum s-ar fi gandit la cineva si isi intoarce privirea …vede multe fete ce isi iau la revedere…insa niciuna nu ii era cunoscuta, desi de ar fi fost nici nu ar mai fi plecat .Resemnat ma intorc si plec spre avion. Incepe imbarcarea o domnisoara amabila imi arata locul unde trebuia sa stau. Imi pun centura, avionul incepe sa ruleze pe pista, din ce in ce mai tare, lasand in urma omul ce a fost odata. Ne ridicam, ma uit pe fereastra spre pamantul ce inca se mai vedea…dar care incet incet a inceput sa dispara. .

Pentru cei far' de suflet

Doar cei far' de suflet pot distruge pe cel ce inca il mai are, asta-i fericirea lor, insa ca orice fericire si a lor e trecatoare!

noi si marea

Stau in seslongul de pe veranda casei mele de vacanta. In sfarsit am scapat de treaba de la birou de toata munca… am scapat de orasul ala aglomerat. Suntem doar noi doi…noi doi si marea. Doamne cat de frumoasa e mare, cat d fin e nisipul…stii ca intotdeauna mi-a placut marea….Te chem. Sa vi langa mine sa ne uitam amandoi la apus…Vi incet….ma atingi usor si mi te asezi in brate. Te strangi ca un copil si iti pui mainile in jurul meu…E atat de frumos….am uitat de toate…am uitat de timp si cred ca si el de noi. Suntem doar noi si marea. Ma saruti incet…si apoi privim in departare…e soarele ce obosit dupa o zi de munca se pregateste de culcare. Te ridici si pleci. Esti imbracata intr-o camasa d a mea alba…iar vantul se joaca prin parul tau…eu mai stau un pic. Ma strigi, Doamne cat de frumoase sunt cuvintele tale. In camera vantul se joaca prin draperiile albe. E cald, poate din cauza ta, poate din cauza lumarilor aprinse…poate din cauza amandurora. Ma strangi in brate, si ma saruti….iti simt buzele moi si dulci…te asezi in pat si ma tragi si pe mine dupa tine. Te urmez, ma supun, sunt al tau, fa ce vrei cu mine. Te sarut, simt mainile tale pe spatele meu. Te razvratesti, te ridici si ma trantesti pe spate. Nu vreau sa ma opun, nu pot.. te ating incet imi place pielea ta..iar parfumul tau….ma invaluie incet incet….vantul se joaca in parul tau, facand concurenta degetelor mele….Ne iubim…doar noi…noi si marea

lacrimi si cuvinte asezate-n randuri

Adesea din drum pt o clipa ma opresc
Si pierdut catre zare privesc
Ma gandesc la multe, stiu gandesc cam mult
Insa de ganduri nu pot ca sa m-ascund

Incep sa realizez cat sunt de diferit
Sau poate doar lumea in care am venit
Stiu, mi-e greu a ma schimba
De vina sunt eu, sau poate lumea mult prea rea

Adesea raman singur undeva
Acolo unde timpul a invatat a sta
Raman doar eu si cu ale mele ganduri
Pierdut printre lacrimi si cuvinte asezate-n randuri

clipe

Sunt clipe in care timpul invata a sta
Sunt clipe ce nu ai sa poti vreodata a le uita
Ca si clipa asta….clipa ce parca era din totdeauna
clipa ce parca ar fi fost si ieri , este si acuma
sunt doar eu cu ea…departe de lume
departe de ieri…departe si de maine

Ratacind

Ratacesc, fara o destinatie anume
Merg, ma pierd, incerc sa m-ascund prin lume
Insa stiu si eu ca nu am sa reusesc
Si pe-al vietii drum eu ratacesc

Mi-e atat de greu
Sunt trist la fel ca si sufletul meu
Si lacrimi se scurg pe fata mea
Pana si inima, plange si ea
Sunt lacrimi de dor caci nu esti langa mine acum
Plang de dor...singur pe drum

vorbe...pt un prieten

A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris...am fost ocupat sau poate ca am avut prea multe pe cap...cert e ca mi-ai lipstit draga prietene. Stiu ca tu ai fost aici tot timpul, asteptandu-ma pe mine sa-ti mai impartasesc din trairile mele, sa-ti mai povestesc ce e cu viata mea. Da! stiu macar atat sa faci si tu pentru mine, doar datorita mie existi! Ce-i cu tine in seara asta?? Ca nu prea esti vorbaret?? Sa vorbesc eu? Dar eu tot timpul vorbesc...si sa-ti mai spun ceva secret...cineva foarte drag mie spune ca am gura mare ...Are dreptate? Hei!! Tu cu cine ti?!?...oricum ..asa e, recunosc. Cum adica sa iti vorbesc despre persoana care imi zice asa? Hai ca o stii, nu te mai preface, ti-am prezentat-o cu mult timp in urma...eee..stiam eu ca o stii..nu-i asa ca e cea mai frumoasa?? Iar m-am luat cu vorba..vroiam sa iti zic ce am mai facut si uite unde am ajuns...adevarul e ca orice gand incepe si se termina cu ea si orice clipa e cu ea si pentru ea..stiu, mi-ai zis-o si tu, am zis-o si eu ..fara ea nu ar fi nimic.
Vezi tu prietene, noi doi ne stim de ceva vreme insa in tot acest timp nu am mai fost niciodata asa de fericit cum sunt acum! Si toate astea i le datorez ei...si tie.Hai nu te supara acum, stii ca ea e cea mai importanta pentru mine, dar sa stii ca nu te-am uitat nici pe tine, pentru ca voi sunteti viata mea!