of...voi case gri!

Ma plimbam, manat de ganduri...fara a avea o destinatie anume. Era o seara destul de friguroasa, lumea se grabea sa ajunga acasa, numai eu, parca eram intr-o alta lume, o lume in care timpul parca se scurgea incet...mult mai incet ca al celor din jur... Si mergand am ajuns intr-o parte a cartierului prin care nu mai fusesem pana acum...totul era atat de linistit, strazile pustii, ceata incepuse sa se lase, iar eu...mergeam pierdunda-ma prin ea si gandurile mele. Eram fascinat de imaginile din jurul meu, case vechi, stradute inguste si intortocheate....
Mirosea a foc de lemne, miroasea a iarna...deja nu mai simteam frigul, eram cuprins de vraja noptii...de parfumul vechi, al caselor gri. Mirosul asta de lemne ma facea sa ma gandesc la iernile copilariei, la iernile petrecute la bunica,la iernile ce au trecut lasandu-ma pe mine acum...cu mirosul unei nopti cu fum.