eu, orasul...si ploaia

Ma intorceam de la niste prieteni, era destul de tarziu si ca de obicei eu plecasem fara umbrela de acasa si incepuse sa ploua.Am iesit din metrou sa iau autobuzul, insa tocmai astazi, nu venise de foarte mult timp, era foarta multe lume ce il astepta. Am decis sa merg pe jos pana la prima statie...mergeam singur, prin ploaie....orasul era pustiu, era linistit...si din cand in cand aceasta liniste era stricata de cate o masina ce venea in viteza, parca si ea fugind de vremea asta...lasand in urma...lumini reflectate pe asfaltul ud.
Ploua incet, dar dintr-o data ritmul picaturilor ce cadeau se intetise...stropi de ploaie reci mi se scurgeau pe fata, facandu-ma sa tresar. Parca statia ce era doar la cateva minute odata, astazi parca se indepartase, si se indeparta din ce in ce mai mult cu cat pasii mei grabiti atingeau asfaltul ud. Intr-un final am ajuns in statie, eram doar eu si un tip cam de aceeasi varsta cu a mea...se apropie de mine cerundu-mi un foc. Ii raspund zambind:" Nu am...pare rau..nu fumez".
A venit si masina, dar era foarte aglomerata asa ca nu m-am urcat. Am decis sa merg pe jos, oricum ploaia deja ma udase. Niciodata nu ma gandisem cat de frumos poate fi orasul atunci cand ploua...si cat de linistit. Si asta pentru ca de cele mai multe ori ma grabeam, poate ca ma ascundeam de ploaie, insa de data asta eram eu, orasul si ploaia ce pe amandoi ne atingea.