cu mine-n gand

Printre mii de ganduri te regasesc
si printre cuvinte iti spun cat te iubesc
Dintre toate clipele din viata mea
pe cele cu tine le-am ascuns departe de lumea rea
Le-am pus in sufletul meu
ca sa ma pot uita la ele atunci cand mi-e greu
Inchid ochii si te vad mai frumoasa ca oricand
adorm, dar te iau si pe tine, cu mine-n gand!

Lacrimile scurse

As vrea sa ascult insa grea este tacerea
As vrea sa vorbesc insa nimeni nu e sa m-asculte
Si mi-e frig, iar mana mi-e din ce in ce mai grea
Nu pot sa o ridic , sa stearga ea...lacrimile scurse

cuvinte

Cuvintele-mi sunt mici furnici aruncate pe hartie
Iar viata...viata mi-e o frumoasa poezie
Insa nimic din toate acestea n-au rost fara tine
Caci stii si tu, nimic nu exista fara iubire!

despre viata

Viata mi-e o poezie, iara voi frumoase versuri
Viata mi-e o adunatura de clipe impreunate
Viata mi-e un pic din toate aceste vremuri
Viata mi-e o amintire, iara ele...frumoase toate

eu, orasul...si ploaia

Ma intorceam de la niste prieteni, era destul de tarziu si ca de obicei eu plecasem fara umbrela de acasa si incepuse sa ploua.Am iesit din metrou sa iau autobuzul, insa tocmai astazi, nu venise de foarte mult timp, era foarta multe lume ce il astepta. Am decis sa merg pe jos pana la prima statie...mergeam singur, prin ploaie....orasul era pustiu, era linistit...si din cand in cand aceasta liniste era stricata de cate o masina ce venea in viteza, parca si ea fugind de vremea asta...lasand in urma...lumini reflectate pe asfaltul ud.
Ploua incet, dar dintr-o data ritmul picaturilor ce cadeau se intetise...stropi de ploaie reci mi se scurgeau pe fata, facandu-ma sa tresar. Parca statia ce era doar la cateva minute odata, astazi parca se indepartase, si se indeparta din ce in ce mai mult cu cat pasii mei grabiti atingeau asfaltul ud. Intr-un final am ajuns in statie, eram doar eu si un tip cam de aceeasi varsta cu a mea...se apropie de mine cerundu-mi un foc. Ii raspund zambind:" Nu am...pare rau..nu fumez".
A venit si masina, dar era foarte aglomerata asa ca nu m-am urcat. Am decis sa merg pe jos, oricum ploaia deja ma udase. Niciodata nu ma gandisem cat de frumos poate fi orasul atunci cand ploua...si cat de linistit. Si asta pentru ca de cele mai multe ori ma grabeam, poate ca ma ascundeam de ploaie, insa de data asta eram eu, orasul si ploaia ce pe amandoi ne atingea.

of...voi case gri!

Ma plimbam, manat de ganduri...fara a avea o destinatie anume. Era o seara destul de friguroasa, lumea se grabea sa ajunga acasa, numai eu, parca eram intr-o alta lume, o lume in care timpul parca se scurgea incet...mult mai incet ca al celor din jur... Si mergand am ajuns intr-o parte a cartierului prin care nu mai fusesem pana acum...totul era atat de linistit, strazile pustii, ceata incepuse sa se lase, iar eu...mergeam pierdunda-ma prin ea si gandurile mele. Eram fascinat de imaginile din jurul meu, case vechi, stradute inguste si intortocheate....
Mirosea a foc de lemne, miroasea a iarna...deja nu mai simteam frigul, eram cuprins de vraja noptii...de parfumul vechi, al caselor gri. Mirosul asta de lemne ma facea sa ma gandesc la iernile copilariei, la iernile petrecute la bunica,la iernile ce au trecut lasandu-ma pe mine acum...cu mirosul unei nopti cu fum.

un gol ce doare

Simteam cum o parte din mine se stinge incet
si cat de tare durea...golul ce-l simteam in piept
Am incercat s-adorm insa nu am putut
Am strans perna in brate insa golul ea nu l-a umplut
Am tot asteptat sa treaca timpul insa parca se oprise
Am atipit un pic..insa m-am trezit de aceleasi rele vise
M-am trezit cu ochii-n lacrimi si cu o durere in sufletul meu
Am atat d multa nevoie de tine, am nevoie de sufletul tau