Ochii tai

In ochii tai se ascunde intregul univers
Si vreau sa fiu cu tine, pierdut in ochii tai
Nicicand sa nu mai ies
Sa fi fost azi, sa fi fost si ieri

Si de ai zice sa plec, sa fug din ochii tai
Atunci eu i as fura, si i as face ai mei
Sa i tin mereu in sufletul meu
Sa mi fie alaturi la bine, la greu!

Nici lacrima nu vrea

As vrea sa plang
Dar mi e frica ca nici lacrmile nu mi ajung
As vrea sa stearga tristetea de pe fata mea
Dar degeaba-ncerc, lacrima nu vrea
Nu vrea sa m ajute cumva
Se grabeste sa plece, satula si ea
De-o fata trista, de doi ochi goi
Ce au inceput sa uite, cuvantul "noi"

o poveste, cateva personaje ...dar ce i cu scriitoru?

M-am apucat sa scriu o poveste de mult vroiam. Am atatea variante in cap....atatea variante si aceleasi personaje. Am sa incep sa o scriu pe o bucata de hartie, si dupa pe o a doua si tot asa, pana am sa o termin. Vreau sa ramana pe hartie...si dupa intr o zi sa spun esti doar o poveste far' de sens si sa o arunc, nu vreau ca aceasta poveste sa fie aici. Si totusi daca va fi, atunci nu voi mai fi eu, adica nu voi mai fi eu cel de acum...voi fi altul...un altul cu o alta poveste cu un alt destin...probabil ca multi o vor citi, unii chiar o sa vada lucrurile asa cum sunt ele. Cum sunt ele? Cum e viata? Nu exista povesti, exista doar destin, nu exista personaje, ele sunt nume ale unoractori ce joaca pe o mare scena...cert e ca viata nu i corecta...cel putin nu viata asta. Mi-am scos foaia de hartie, am pus cerneala in stilou. Nu vreau sa se apuce sa arunce pete negre pe hartie...e mult prea alba...de ce pete negre? Poate ca e cerneala neagra...sau poate....Gata..shhht...cineva scrie!

Ca de inceput de an- in rolul principal "Subsemnatul"

Acum ca s-a mai dus inca un an si ca na trebuie sa sa scrii, esti "pa trend" daca ai blog si scrii. Acum se poarta sa faci o analiza a ceea ce a fost, sa speri la ce va sa vina..si cum nici nu am mai scris cam de multisor, nu stiu ce o fi fost cu mine, a venit randul sa scriu si eu. Si dupa o asa introducere ampla in care nu am zis eu mare lucru, cica asta ar fi calitatea noastra de baza spunem multe dar totusi nu spunem nimic,( oare o fi mediul in care ma mai invart?? Prietenii mei cunosc despre ce e vorba:D)cand vine vorba sa facem ceva ne facem ca facem si tot asa, asa cica suntem noi, dar suntem destepti si pt asta va iubesc romani. Uite ca sunt si patriot in caz ca latura asta inca nu mi-ati cunoscut-o. In caz ca nu stiati, vine criza!!! Auziti peste tot, va fi criza va fi de rau, cumparati produse romanesti, cumparati "Golan" ca nu trebuie sa platiti "MultPreaMinunata" taxa:D (asta sa va plictisesc si mai mult). Cat despre criza cu siguranta o sa trecem usor peste, romanu e invatat cu asa cv, el traieste intr-o criza continua, deci nu i va fi greu si in plus, noi ne adaptam al naibii de usor.
Gata cu criza, gata cu ce sa cumparam, hai sa trecem la....nu la ce vreti voi ci la normal la ce vreau eu, doar eu sunt gazda iar voi trebuie sa mi fi ti oaspeti si ca orice oaspete ce se respecta, veti sta linistiti, veti astepta cumintei si curiosi ce va urma sa balmajeasca cine altu decat Subsemnatul. Hai Subsemnatule, zi-le tu:P
A mai trecut un an, am inceput deja altu, a trecut si vacanta au inceput si examenele...durere mare, trebuie sa invat :)) mda...stiu gluma buna...si totusi trebuie! S-a dus un an...au trecut si sarbatorile, atat de repede incat nici nu le-am simtit dar ce sa i faci, asta e. Trece timpul! Cum a fost anul trecut? Cum o sa fie anul asta? Anul trecut a fost, de asta sunt sigur, cum a fost...pai cum sa fie....frumos as putea spune, cu bune cu rele, na ca orice an. Cum o sa fie anul asta?? Nu cred ca as putea spune, insa stiu cum as vrea sa fie. Ca orice om imi doresc un an mult mai bun si nu doar pt mine ci pt toti, sa avem un an bun, sa fim mai intelepti, mai buni, sa mai spunem si multumesc, sa ne mai si bucuram asa macar din cand in cand, sa uitam de griji,si sa iubim. Nu uitasem de "si sa iubim", l-am lasat la sfarsit ca sa il retinem mai bine! Cam atat am eu sa va spun asa ca de inceput de an, sper sa scriu mai des ca am cam lenevit asa eu....va multumesc pentru atentie si va mai astept.....


Cu drag, Subsemnatul!

Sa te opresc nu reusesc

Merg incet pe nisipul ud
Si valuri mici m-ating usor
As vrea acum sa pot sa fug
De toate clipele ce dor

Ma uit pe cer la pasari calatoare
Zborul lor ma face s-ametesc
De ce doar ele stiu sa zboare,
Iar eu sa zbor nu reusesc?

Ma opresc pentru o clipa
Cred ca incep sa obosesc
De ce esti viata asa grabita?
Sa te opresc nu reusesc…

Despre puterea de a invinge

Ma gandesc la toti cei ce au reusit sa treaca peste toate ce viata i-a incercat, ma gandesc la toate lucrurile marunte pe care le avem dar de care uitam sa ne bucuram. De cate ori ne bucuram macar pt faptul ca putem sa alergam sau sa ne plimbam? De cate ori ne bucuram ca putem sa ii auzim pe cei dragi atunci cand ne striga? Stiu ca sunt lucruri pe care doar putini le apreciaza si in general cei ce nu le mai au. Asa suntem noi uitam sa ne bucuram de viata, uitam sa ne bucuram si sa apreciem multe si atunci cand ne dispar incepem sa le simtim lipsa incepem sa le regretam. Din pacate unii nici macar nu au putut sa se bucure de unele lucruri, asa le-a fost dat si cu toate astea nu s-au dat batuti, au luptat, si au invatat sa se bucure de ce le-a mai ramas. Asa e si Cosmin, un tanar ce s-a nascut cu un handicap la bratul drept si cu o tumoare pe creier. Nu i-a fost usor, a fost operat de multe ori, a trecut prin multe si cu toate astea a continuat sa se zbata a continuat sa spere! E un tip extrem de destept, deosebit de credincios un om de la care ai multe sa inveti un om care dupa o simpla discutie te face sa vezi altfel lucrurile. Asa a fost si in cazul meu. Ma bucur ca l-am intalnit si ma bucur ca am avut ocazia sa invat de la el, pentru ca el e un om de la care cu adevarat ai ce invata! Imi spunea el: "stii de cati muschi are nevoie omul pt a zambi? opt, doar opt sunt de ajuns pt a pune p chipul tau un zambet. Stii atunci cand te enervezi cati muschi sunt folositi? 48!" Concluzia e foarte simpla: noi nu suntem construti pt a fi rai sau a face rau, constructia noastra e pt a fi buni, pt a zambi, e mult mai usor, e fara efort! Pacat ca uitam toate astea. Din ce in ce vorbeam imi placea si mai mult. Ma uimea puterea lui. M-a facut sa ma gandesc la multe, sper ca v-am facut si eu pe voi. Ganditi-va la cei ce nu se pot bucura de tot ce pt noi e rutina,ganditi-va ca oricat de grea ar fi perioada prin care treceti e acolo cineva care o duce mult mai rau si cu toate astea nu renunta! Nu renunta niciodata la visul tau, nimic din ceea ce e bun nu vine usor! si zambeste, nu uita sa zambesti...e mult mai usor decat iti poti inchipui...

Nasu'

In seara asta am multe de spus. Nici nu stiu cu ce sa incep. Ar sa zica uni acum pai ..hai..incepe si tu cu..cu ce altceva decat inceputul. Asadar fara lalaieli fara vorbaraie multa , de asta mi-e cel mai greu sa scap, iata inceputul. Zilele astea eram la o "cafea" unde altundeva decat in baru de la minunata facultate titulescu. De ce minunata? eee, ea n-are nimic minunat doar ca ti-e dat sa vezi multe "minuni". Stateam de vorba cu nasu' pt cine nu stie nasu' este un coleg de facultate, un prieten foarte bun cu care nu stiu...am multe in comun, acum sunt mai convins de asta mai mult ca oricand. Vesel, petrecaret, insa care ascunde destule, care a trecut prin multe dar care nu le lasa se le vada si ceilalti, cu alte cuvinte: Sa ne traiesti, nasule!